Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Bărboi

Biserica Bărboi rămâne, peste veacuri, unul dintre locașurile simbol ale orașului Iași. Este situată în centrul orașului Iași, pe strada Bărboi nr. 12. Ea are hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, sărbătorit în fiecare an la 29 iunie.

A fost construită în anii 1841–1844, pe locul unei biserici mai vechi, construită de marele vornic al Țării de Jos, Ursu Bărboi, din neamul Sturdzeștilor, în perioada 1613-1615.

Biserica Bărboi a fost construită, în forma actuală, cu ajutorul marelui logofăt Dimitrie Sturdza și al soției sale, Elena, fiind opera arhitectului Andrei Karidis, ajutat de către meșterii greci Atanasie și Gheorghe din Sisani.

După 12 martie 1669, Biserica Bărboi este transformată în mănăstire, împrejmuită cu zid și închinată ca metoc, până în 1822, Mănăstirii Vatopedi din muntele Athos. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș.

Avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și, mai ales, de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire a fost dărâmată și înlocuită cu edificiul conceput de Karidis.

În pridvorul deschis, deasupra ușii de intrare, se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice pe o placă de marmură. Aceasta conține următorul text: „Acestu sfăntu lăcaș a Bărboiului, unde să prăznuește soborul Sfinților Apostoli, s-au prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri și cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu, prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Irinupoleos și a boerilor Sturzăști, ctitori aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul”.

Biserica Bărboi este zidită din blocuri de piatră de talie alternând cu șiruri de cărămidă. Ea are planul în cruce greacă, după stilul bisericilor athonite, au mici abside semicirculare, mai scunde decât înălțimea zidurilor, flancate de pilaștri prismatici sprijiniți pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin ferestre cu chenare simple, terminate la partea superioară în semicerc.

Deasupra bisericii se află o turlă centrală sprijinită pe o bază pătrată, flancată de patru turle mici sprijinite pe baze octogonale. Turla centrală are opt ferestre încheiate în semicerc, iar turlele laterale au câte patru ferestre, intercalate de câte patru ocnițe oarbe. Turlele laterale încadrează absidele laterale ale edificiului.

Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis de pe latura de vest sau printr-o ușă aflată pe latura sudică, în dreptul altarului, la care se ajunge urcând pe șapte trepte din piatră. În pridvor se intră prin urcarea a cinci trepte largi, semicirculare. Pridvorul are cinci arcade (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud) sprijinite pe patru coloane cu capiteluri dorice, arcada centrală fiind mai largă și mai înaltă decât celelalte patru. Deasupra pridvorului se află o încăpere dreptunghiulară luminată prin cinci ferestre (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud), având deasupra un fronton triunghiular cu o cruce în vârf.

Interiorul este împărțit în trei nave (una centrală și două laterale) prin două rânduri de câte patru coloane. Primele și ultimele sunt din piatră marmurată cu capiteluri dorice, iar celelalte patru din marmură cu capiteluri ionice. În pereții de nord și de sud ai bisericii se află pilaștri prismatici sprijiniți pe soclu, care creează cu coloanele din biserică o rețea de bolți în cruce.

Biserica veche a mănăstirii Bărboi (1615) dacă a avut o pictură interioară, înainte de 1670, aceasta trebuie să fi urmat iconogrofia locală, a unei simple biserici de mir. După ce acest lăcaș a fost închinat la Vatoped, este posibil ca pictura interioară să fi fost adaptată, fie și parțial, la noua situație, potrivit dorinței călugărilor greci.

Edificarea noii biserici, la 1840, a necesitat o altă abordare a programului iconografic, din nouă motive: planul nou, neobișnuit, al bisericii și statutul de mănăstire.

Pictura interioară reflectă într-o manieră mult mai directă modelul athonit, ceea ce face ca acest lăcaș să poată fi numit „Vatopedul de la Iași”, fiind păstrată pe balustrada cafasului o frumoasă reprezentare a Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. Modelul acestei imagini poate fi și astăzi identificat.

Prezentarea sumară a picturii murale din interiorul bisericii evidențează semnificația deosebită a programului iconografic, care are un mare grad de originalitate pentru Moldova. Practic, mitropolitul Grigore Irinupoleos, ctitorul de la 1840, a adus la Iași întreaga panoplie de sfinți athoniți a căror vieți exemplare reprezentau modele de urmat pentru monahii din obștea de la Bărboi. Mai multe din temele religioase reprezentate în pictura din biserica de  la Iași își regăseau modelele directe în icoane aflate în mănăstirile de la Muntele Athos.

În ocnița funerară de pe peretele nordic al pronaosului este înfățișat Sf. Mihail în glorie (Biruitorul). Icoana zugrăvită poate fi o reverență către Mihai Sturdza, în domnia căruia a fost înălțată actuala biserică.